1. Deschidere spre viu… 

Am citit de dimineață cat este de important sa rămânem noi,  sau mai bine spus sa cautam în ființa noastră ce ne caracterizează,  cine suntem ca și persona și ce ne place.

  Ce frumos suna! 

Dar cum fac asta dupa ce ani la rand m-am identificat cu ce mi-a spus mama mea ca sunt,  tata,  fratele meu,  profesoara de mate,  primul meu iubit,  „soacra”,  directorul meu,  colegii,  prietenii… Ce a mai rămas din cine sunt eu cu adevărat și ce îmi place?  

Apoi sa nu mai vorbim de sistemul în care am trăit și ne-am dezvoltat. Cum ca: „asa este frumos sa faci”- ( chiar dacă nu ți se pare corect! ) Sau”  Lasă,  nu spune nimic,  de ce sa ii superi?  „…. Știți și voi  ce adânc doare sa te dezvolți după astfel de șabloane?  Sigur, stiti 😁

Acum,  ca sa nu pierd tema despre care vreau sa scriu,  va împărtășesc prin ce perioada a vieții ma aflam acum un an.

Fetita mea a fost diagnosticata cu demineralizare a dinților ( de fapt a dintisorilor ei minunați pe care i-am admirat mai mult decât apusurile de soare sau răsăriturile din concedii).  Ca și mama poate știți cate eforturi presupun erupțiile dentare, cate nopți nedormite, apoi cata fascinație sa observi cum copilașul tău peste noapte își schimba aspectul fetei tocmai datorita acelor doi dințisori  mult așteptați și udați cu lacrimi și remedii. 

Urmează zâmbetele largi care le pandim mai ceva ca eclipsele… Să avem și noi poze cu primii dintisori 😊. Bucuria mea a fost că Sofiei, i se aratasera  o stungareața generoasa și de toată splendoarea ei.. asta imi aducea o fericire de zile mari, întotdeauna am admirat fetele blondute  cu strunga, era pentru mine o încântare. 

Cu pași mici și devotament am avut și noi prima masa solida.. Oh!  Sa vezi cum rupea gulia cu dinții.. Oau!  O realizare imensa,  un fel de  ” cel mai tare film văzut în ultima vreme”. Au urmat cărți și articole citite ca sa introduc dacă se poate cea mai sănătoasă alimentație pentru acesta minune de fetiță care avea nevoie de alegerile și deciziile mele.

  Autodiversificarea, la care spun eu ca i-am făcut fata cu brio și care a dat rezultate miraculoase.  Sofia manca hrana în starea ei naturala și pe cat posibil nemodificata, toate incercam sa le primească asa cum arătau ele in r
ealitate, fără piureuri și amestec de gusturi. Am avut o experiență nespus de frumoasa in perioada respectiva. Am invatat tehnici de prin ajutor in caz de înec, an avut un soț ca și susținător și ajutor și uite așa ne-a mers foarte bine.

Acum,  ca a învățat asa frumos sa mănânce singura,  ca bea apa singura din pahar de la 8 luni,  ca savura mâncarea de nu rezistam fără sa o ajut… Trecem peste toată perioada cu mâncare prin toată bucătăria,  cu tot sosul întins prin par și dușuri dupa masa… Totul acum a rămas o frumoasa amintire   și mai mult de atât,  vreau sa ma felicit oficial pentru răbdarea de care am dat dovada,  sincer nu credeam ca voi reuși atat de natural și frumos 😊.  

Nu după mult timp am remarcat pete albe pe dințisorii ei admirați. Au urmat  vizite la  cabinete stomatologice sa aflam ce se intampla,  acolo am cunoscut oameni frumoși, bine intenționați, pasionați chiar,  înzestrați,  însă….un mare gol in ceea ce privesc cunoștințele legate despre demineralizare. Acesta a fost diagnosticul abea după ce au început primele semne de măcinare a dintișorilor. 

Am colindat multe cabinete prin recomandări, eu am petrecut multe nopți căutând documentație și soluții sa oprim procesul de demineralizare si de ce nu daca se poate chiar sa recuperăm  ceva.       Sigur ca pot aici sa enumăr cate îmi sunau mie relevant… De la alimentație in timpul sarcinii pana la noua medicina germana (emoțiile Sofiei și ale mele). Posibil din fiecare cate puțin,  sau chiar pe  linie genetică ,  sau.. trauma legata de dantura mea?  Cum spuneam,  toate sunau relevant, însă,  eu nu acceptam la vremea respectivă ca isi va pierde dintii si imi doream o soluție sa ii recuperăm.

   Spun cu tristețe ca am pierdut timp extrem de prețios căutând soluții la medici stomatologi din oras si in decurs de 2 luni Sofia si-a pierdut dințisorii sub ochii lor ridicând din umeri și dadandu-si efectiv cu parerea.

   Asa ca am sfarsit prin a găsi singura soluțiile, remediile, însă prea târziu pentru dințisorii Sofiei. Am început să îmi procur suplimente alimentare costisitoare din afara țării, apoi geluri, paste de dinti, uleiuri esentiale, periute de dinti ionizate etc. Am schimbat regimul alimentar si mai mult îndreptat spre produse de casa sau bio. Am renuntat la tigaile de teflon si am introdus alte variante pe care le-am descoperit ca fiind mai sănătoase pentru întreaga familie,  aparate profesionale de gătit mai sănătos, smoothiuri din frunze ( la care studiez și exersez si acum)  pana la procurarea germenilor si studiu despre vlăstari, probiotice etc  

  Am ajuns totusi la momentul decisiv daca sa acceptăm reconstrucția dintisorilor ei sau sa o lăsăm asa suferind sub ochii noștri la fiecare aer rece sau cald, muscatura, alimentație lipicioasa car e încuraja cariile sa se dezvolte si in special  lacrimi de durere la fiecare igiena orală ( cu sangerare)….pentru ca, pe canalele dintisorilor ei deja erau instalate infecții. 

 Despre parcurgerea până la intervenție și experiența anesteziei generale promit ca voi scrie in curând. 

  Și uite așa  dintr-o suferinta s-a nascut in mine ceva frumos, o altă percepție legată de alimentație pe care o am acum  în fiecare celula din mine, m-am regăsit eu cea de la început, fără ceea ce mi-a insuflat familia sau societatea legat de ce are nevoie organismul meu, pe scurt am invatat sa imi ascult corpul …

Am hotarat  sa scriu aceste rânduri pentru mamele care au trecut mai mult sau mai putin prin situații asemănătoare și  prin capcana  invinovatirii.  Va rog,  nu dați acces sa va  pună la pământ comentariile de genul :”  nu ai gătit cel mai santos,  pentru ca nu ai procurat cele mai bio alimente,  pentru ca ai mai scăpat și cate un pufulete în alimentația copilul tău,  pentru ca nu ești suficienta la bucătărie,  pentru ca degeaba te-ai standuit… NU!  NIMIC NU ESTE ÎN ZADAR!  Și nimic nu este atât de grav încât sa te mai invinovatesti! Ai făcut exact cum ai știut și putut la momentul respectiv și nimeni nu are dreptul sa te judece sau sa îți pună calitatea de mama grijulie la îndoială.

 Crede-ma!

  Chiar ai făcut atâtea si nu ti-a fost ușor deloc sa hotărăști pentru copilașul tau ce este mai bine.

M-am iertat și eu pentru ce nu am reușit și îmi doream sa reușesc. Încă mă mai iert pentru ceea ce nu reusesc azi și ma accept privindu-ma cu intelegere si empatie. 

Va îmbrățișează mama din mine!

Autor: scoaladeacasasite

Chemare

Un gând despre „1. Deschidere spre viu… ”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s